De-a lungul carierei, Gabriel Torje a încasat sume importante, dar a avut parte și de o experiență de tristă amintire. Este vorba despre perioada petrecută în Turcia, la Karabukspor, formație care a falimentat, provocându-i o pagubă financiară de 575.000 de euro.
Ajuns la 35 de ani, mijlocașul continuă să joace. Opt meciuri a bifat în actuala stagiune pentru AFC Câmpulung Muscel, reușind să marcheze un gol.
În 2018, după ce a evoluat sub formă de împrumut în Rusia, pentru Akhmat Grozny, Torje s-a întors la Karabukspor, unde a avut prestații destul de bune, trecându-și în cont patru goluri, respectiv două pase decisive în 18 meciuri, dar a simțit din plin și efectele problemelor financiare.
Clubul a intrat în faliment, motiv pentru care nu și-a mai putut recupera nici măcar o mică parte din banii ce i se cuveneau. Era vorba despre 575.000 de euro.
Cu atât mai mare dezamăgirea cu cât avusese anterior o altă propunere din Turcia, de la Alanyaspor. Mutarea a picat în ultimul moment, din cauza rușilor.
„În Turcia mi-a plăcut foarte mult. Stadioane noi, suporteri, ne iubea toată lumea, eram respectați foarte mult. Și asta te făcea să te simți fotbalist. Plus că nu era un campionat așa slab, la cât se investește. La acea vreme, doar cinci jucători străini aveau voie să joace în prima ligă. După un împrumut în Rusia, m-am întors la Karabuk. Am jucat mai multe meciuri, dar la Karabuk am pierdut toți banii când a dat clubul faliment. Și gândește-te că eu în iarnă am avut ofertă de la Alanya, am făcut vizita medicală, am făcut tot, m-am dus să semnez contractul și nu au acceptat ăia din Rusia suma de împrumut. Adică au vrut să dea 100.000 pentru împrumut de 5 luni, plus salariul meu care era foarte mare și cei din Rusia au vrut să îi oblige pe ei, în cazul în care se salvează echipa, să plătească 750.000, cât au dat ei pe mine. Și ei au zis: «Domne, nu putem să acceptăm asta, că el poate joacă slab, n-avem cum, lăsați-ne așa și dacă noi ne convingem… vă dăm noi ceva pe el, vedem, discutăm». Am făcut vizita medicală, tot, m-am dus la ei în cantonament, tot, și a căzut transferul”, a dezvăluit Gabi Torje pentru iamsport.ro.
„În Turcia mi-a plăcut foarte mult. Stadioane noi, suporteri, ne iubea toată lumea, eram respectați foarte mult. Și asta te făcea să te simți fotbalist. Plus că nu era un campionat așa slab, la cât se investește. La acea vreme, doar cinci jucători străini aveau voie să joace în prima ligă.
După un împrumut în Rusia, m-am întors la Karabuk. Am jucat mai multe meciuri, dar la Karabuk am pierdut toți banii când a dat clubul faliment. Și gândește-te că eu în iarnă am avut ofertă de la Alanya, am făcut vizita medicală, am făcut tot, m-am dus să semnez contractul și nu au acceptat ăia din Rusia suma de împrumut.
Adică au vrut să dea 100.000 pentru împrumut de 5 luni, plus salariul meu care era foarte mare și cei din Rusia au vrut să îi oblige pe ei, în cazul în care se salvează echipa, să plătească 750.000, cât au dat ei pe mine.
Și ei au zis: «Domne, nu putem să acceptăm asta, că el poate joacă slab, n-avem cum, lăsați-ne așa și dacă noi ne convingem… vă dăm noi ceva pe el, vedem, discutăm». Am făcut vizita medicală, tot, m-am dus la ei în cantonament, tot, și a căzut transferul”, a dezvăluit Gabi Torje pentru iamsport.ro.
În altă ordine de idei, fostul jucător al lui Dinamo a vorbit despre perioada petrecută în Italia, la Udinese, afirmând cu tărie că a întâmpinat probleme din cauza unui impresar care era responsabil pe atunci (n.r. 2011) cu transferurile din Serie A. Totul ar fi plecat de la refuzul de a semna cu el.
„Când am fost în Italia, s-a terminat campionatul și m-a chemat impresarul care face toate transferurile de acolo, duce jucători, îi aduce. Nu vreau să îi dau numele. A venit la mine și mi-a zis «Uite, vreau să semnezi cu mine!’. I-am zis: «Eu am contract cu cineva în România. Dar vorbiți cu dânsul, vă puneți de acord și faceți o colaborare». Vorbisem cu nea Cristi (n.r Oprea) și era de acord: «Da, cum să nu? Pentru tine, copile, oricum să îți fie ție bine». Și mi-a zis impresarul: «Bine. Vrei colaborare? Nu vrei să semnezi cu mine? Ok, nicio problemă! Vacanță plăcută, ne vedem după!» Nu am mai jucat deloc la Udinese după aia. Am plecat în împrumut. Nu știu dacă trebuia să rup contractul neapărat. Îți spun sincer, eu imediat după sezonul ăla am plecat împrumut la Granada, care era tot echipa lor. Am jucat 35 de meciuri acolo și 29 titular. Pentru că mai aveam un meci să iau un bonus mare, și nu m-a mai băgat ultimele două titular. M-am întors la Udinese și a început 3-4 ani de zile numai împrumut”, a spus Torje.
„Când am fost în Italia, s-a terminat campionatul și m-a chemat impresarul care face toate transferurile de acolo, duce jucători, îi aduce. Nu vreau să îi dau numele. A venit la mine și mi-a zis «Uite, vreau să semnezi cu mine!’.
I-am zis: «Eu am contract cu cineva în România. Dar vorbiți cu dânsul, vă puneți de acord și faceți o colaborare». Vorbisem cu nea Cristi (n.r Oprea) și era de acord: «Da, cum să nu? Pentru tine, copile, oricum să îți fie ție bine». Și mi-a zis impresarul: «Bine. Vrei colaborare? Nu vrei să semnezi cu mine? Ok, nicio problemă! Vacanță plăcută, ne vedem după!»
Nu am mai jucat deloc la Udinese după aia. Am plecat în împrumut. Nu știu dacă trebuia să rup contractul neapărat. Îți spun sincer, eu imediat după sezonul ăla am plecat împrumut la Granada, care era tot echipa lor.
Am jucat 35 de meciuri acolo și 29 titular. Pentru că mai aveam un meci să iau un bonus mare, și nu m-a mai băgat ultimele două titular. M-am întors la Udinese și a început 3-4 ani de zile numai împrumut”, a spus Torje.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER